Ne-am iubit mereu

Prin paturi străine
Am fost acasă
Doar
În dans,
În vis,

În sufletele noastre.

Si dintr-o data

S-a facut liniste.
Nu doare.
Nu vesteste furtuna.
E semn ca
Ce am trait
Nu ti-este dat in fiecare zi
Si nu este pentru oricine.

Încet, încet

Inima mea este tot mai mică
Și mai chinuită
Oarbă și mută
Căci ce este supraviețuirea?!

Ne-au trebuit ani

Să ne apropiem
Până la seve.
Vreau să văd
Cât îmi ia
Să te uit
Până la stele.

Nu vreau să vorbesc

Despre felul în care
Pielea mea te respiră
De la distanță
Nici despre felul în care
Visez
Cu ochii larg deschiși.

Am fost

Iubită
Cum  am meritat
Atunci
Cum viața
Ne-a dat șanse.
Am fost regi
Am cucerit regate
Dincolo de noi

Ești

Interesant
Și bun
Ia de la mine
tot ce-ți dau
Și du-te în viață
Cu acest dar