O pierdere este

O frunză
Sau o cireașă
Dacă ești cireș.
Dacă ești om
Doar timpul
E pierdut
Pentru că atât
Ți s-a dat.

Te-am iubit

În vârtej de vorbe
Într-o limbă străină.
Te iubesc ascunsă într-o tăcere
Elocventă,
Într-o liniște
Pulsând
În ritmul inimii mele.

Cu mine

A fost ușor
Să vorbești
Să taci
Să simți
Să râzi
Să plângi.
Va fi greu
Să uiți
Pentru că,
sunt și rămân
Cu tine.

Ai venit

Din visurile mele
Și acum
Te întorci acolo.

Unități de măsură

Pentru ochii

Închiși în afară și

Larg deschiși

Înăuntru,

Nu s-au inventat.

Pentru tremurul mâinilor

La prima îmbrățișare

Nu avem nevoie -

Inima mea a măsurat.

Pentru ce ne cheamă

Și ne ține aici,

Nu exisă măsură.

S-a terminat

Și mă simt
Ca atunci când
Te întorci dintr-o excursie:
Copleșită de senzații,
de cel mai fericit
fel de oboseală,
Cu inima plină
De bucurii
Și dragi amintiri
În cele mai ascunse unghere
Ale ființei mele.

Povestile frumoase

Mor frumos.
Brusc,
Fară agonii neputincioase
Si urat mirositoare.

Nu mor de inaniție,
Mor de prea-plin
De prea frumos,
De prea mult.
O flamă care luminează
Intuneric gros
Si unghere neumblate
In suflete.
Asa ceva nu poate sa dureze.

Vara

Te-a luat cu ea.
Ești
un punct depărtat
la orizont.
În curând
Mă voi întreba
dacă ai existat
cu adevărat.

Ușa este deschisă

Să intri
Sau să ieși
Tu alegi.

N-am să te las

Să mă faci să plâng
decât de fericire.
Pentru atât
Mi-ai fost trimis.
Știi că am
Aceeași misiune.

Nu las nimic și pe nimeni
Să facă
Jocul.
Dorința și Bucuria
Sunt oricând binevenite
La masa noastră
Însă
Numai Mintea
Va face jocul
Pe care-l jucăm acum.

Ochii noștri

Nu sunt albaștri
Nici verzi
Dar
Oglindesc adâncul din noi
Senin, luminos.
Orice aș vedea,
Ești mereu în ochii mei.

Promite-mi că mereu

Vom găsi timp
Să ne spunem "Bună dimineața"
Si "Noapte bună"
Va fi un fel de a spune
"Sunt lângă tine acum, voi fi mereu aici
Dacă inima ta mă cheamă,
Dacă ochii tăi vor să mă vadă".

Când te trezești străin în propria viață
E bine să știi că  undeva,
Un pas se potrivește cu al tău,
O inimă bate pentru tine.

Mai bine că n-ai fost aici

Să-mi bei lacrimile
Căci gustul lor
A fost amar.

Această iubire târzie

Spală păcate
Și greșeli
Salvează
Ani de rătăcire
Și suferință.
Ea merită tot.

Această mare iubire
Poate tot
Știe tot
E pregătită pentru orice.

Tu esti tot

Ce viata
Mi-a daruit
Ca premiu
Pentru rabdare,
suferintă,
datorie
și incredere

Ziua îndelung așteptată

Mi-a adus
Lacrima
În ochii deschiși
Spre cerul înstelat
Dinăuntrul meu neștiut

Avem ceva

Al nostru.
Un loc cu parfum de
Departe.

De la înălțimea

Înțelepciunii vârstei
Te privesc.
Mă privești
De la înălțimea
Tinereții.
Prea înalți să ne privim
În ochi.

Ne-am iubit mereu

Prin paturi străine
Am fost acasă
Doar
În dans,
În vis,

În sufletele noastre.

Si dintr-o data

S-a facut liniste.
Nu doare.
Nu vesteste furtuna.
E semn ca
Ce am trait
Nu ti-este dat in fiecare zi
Si nu este pentru oricine.

Încet, încet

Inima mea este tot mai mică
Și mai chinuită
Oarbă și mută
Căci ce este supraviețuirea?!

Ne-au trebuit ani

Să ne apropiem
Până la seve.
Vreau să văd
Cât îmi ia
Să te uit
Până la stele.

Nu vreau să vorbesc

Despre felul în care
Pielea mea te respiră
De la distanță
Nici despre felul în care
Visez
Cu ochii larg deschiși.

Am fost

Iubită
Cum  am meritat
Atunci
Cum viața
Ne-a dat șanse.
Am fost regi
Am cucerit regate
Dincolo de noi

Ești

Interesant
Și bun
Ia de la mine
tot ce-ți dau
Și du-te în viață
Cu acest dar

Ca orice lucru mare

Iubirea
se vede
în lururile mici

Ești motivul pentru care

Zâmbesc
Sau cânt
Visez și privesc
Altfel tot.

Pentru că ți-am luat somnul

Aș vrea să-ți dau în schimb
O bucurie
Rară
De care nici în vis
Nu te-ai apropiat
Pe zi.

Ești ca un câtec de sirenă

Tot ce urechea unui om vlăguit de lupte
Vrea să audă.
Tot ce o inimă frântă

Vrea să simtă și

Să creadă.
Ești îșelător, ca lumina lunii
Sfâșietor ca orice iluzie

Mi-a mai crescut o inimă

Călătoare.
Se ține după tine.
E acolo
Oriunde mergi.
Vorbește, tace,  cânta,
E destul să știi
Că e acolo.