Dragă Moş Crăciun,

E timpul să ne împăcăm. Mi-ai făcut farse și ghidușii destule când amândoi eram mai tineri și puteam duce, dar azi hai să ne vedem fiecare de ale noastre, să nu ne mai căcăm pe bombeuri, să mă faci să-mi iasă sufletul să ajung unde tu n-ai cum să lipsești, pentru că și copilul meu a crescut și știe că bucuriile au în spate gesturi laice și se construiesc încet și cu migală, de mâini care te iubesc, care au la rândul lor în spate o inimă care bate pentru tine și tot așa...
În virtutea acestui pact azi a intrat pe uşă şi nu era singură. Avea pungi de cadouri în mâini şi ajutorul care o urma avea, de asemenea pungi în ambele mâini. În pungi, chestii. Unele pe care mi le-am dorit. Altele, de sezon sau consumabile, bune la casa omului. Important e că nu m-a ocolit. Dacă m-am aşteptat?!... În sinea mea am sperat că-mi va trece pragul, dar n-aș fi băgat mâna în foc.
Deși are viața ei, lumea ei, casa ei, fiica mea mi-a fost aproape în seara de ajun. Ce pot să-mi doresc de la acest Crăciun care este deja fericit?!
Vă doresc tuturor de Crăciun să fiți fericiți așa cum vreți, așa cum așteptați, așa cum puteți... Să vă bucurați că plouă sau că ninge. Sau că nu ninge și nu plouă, că se întâmplă sau nu se întâmplă ceva sau altceva, doar bucurați-vă! Crăciun fericit!

Ce mai fac?

Am emoţii. Politica e pe voturi. Sâmbătă voi şti dacă sunt în primii douăzeci din o mie de oameni. Dacă voi fi aleasă. Acum sunt a treia din optzeci şi ceva de femei.