Pentru că ți-am luat somnul

Aș vrea să-ți dau în schimb
O bucurie
Rară
De care nici în vis
Nu te-ai apropiat
Pe zi.

Tinerețea nu trece

Ațipește
Precum Frumoasa Adormită și
așteaptă un semn,
O privire, un gest, un zâmbet
Ziua se umple de culoare.
Noaptea,
de vis.

Îmi doresc tare-tare să dansez tango aşa

Dar trebuie şcoală pentru aşa ceva... Să termin şcoala asta pe care o urmez acum şi mă apuc de tango.

La cumpăna anilor

...Ce, nu e potrivit? Am greşit anotimpul? Am greşit ceva?
Vom trăi şi vom vedea. Noi să fim sănătoşi şi în anul care vine totul să fie ca în filmuleţul ăsta! La toată lumea!

Si cu asta am spus tot

Adieu, mon prince

Les lois humaine sont plus fortes que moi.
As vrea sa spun mai multe, dar nu pot de plans.
Stefan Augustin Doinas si Appolinaire sunt aici sa spuna restul.



Cors de chasse

Notre histoire est noble et tragique
Comme le masque d'un tyran
Nul drame hasardeux ou magique
Aucun détail indifférent
Ne rend notre amour pathétique
..............................
Les souvenirs sont cors de chasse
Dont meurt le bruit parmi le vent

Guillaume APOLLINAIRE

Carpe diem

Gerard Joling - Ticket To The Tropics

Locuieste la urmatoarea intersectie insa vine dinspre acel "incotro" catre care
m-au purtat visele mele interzise. E un print din Levant si e tot ce poate sa-si doreasca o femeie.
Il invat, adica incerc sa-l descifrez, sa-l cunosc. Accept ca orice teritoriu nou poate ascunde capcane, insa simt ca ma aflu la acel inceput de lume in fata fructului oprit.
Adam ispitind-o pe Eva, cu marul in mana s-a mai vazut? Eu cred ca da, dar nimeni n-a marturisit despre asta...
Eu cred asa: ca Adam a omorat Sarpele si a luat marul... Unde-l tine, treaba lui. Poate l-a prefacut intr-o carte... Poate l-a ascuns in vreo salata... Poate ca l-a pus in sosul pentru paste...
Adam e un tip taaare ingenios! L-a stors bine de informatii pe Sarpe inainte de
a-i lua marul despre ce si cum cu ispita. Si pe pamant a ramas numai el sa ne ispiteasca pe noi, bietele Eve ...

Iertata fie-mi erezia, dar e asa cald afara, sunt inca in Bucuresti desi sunt in vacanta... Cand traiesti paradoxuri din astea, ai circumstante, sper...
Plus ca e iulie, e scoala de vara. Explorez. Privesc, notez, observ...
Carpe diem... Carpe diem... murmura asfaltul incins al orasului, caisul greu de fructe din gradina parintilor mei si... printul meu din Levant...

Planuri

"...consider barbatii posibili in viata mea ca pe-o excursie, ca pe-o vacanta. O excursie, o vacanta pot fi frumoase, de neuitat, dar nu sunt un stalp pe care sa-ti sprijini existenta."
(Ileana Vulpescu - "Arta conversatiei")
E mai. Am asteptat cu drag luna asta pentru ca jumatate din ea voi fi in concediu. Toata ziua fac planuri si visez, merg cu degetul de harta, scotocesc pe net dupa pensiuni cat mai ascunse, impart kilometri pe ora sa vad cam in cat timp as ajunge si intocmesc trasee.
Ma uit cu atentie la cauciucuri, ascult motorul, ridic joja si ma gandesc sa-mi cumpar o pereche de pantofi sport in care sa ma simt ca desculta dar care sa nu lase sa-mi intre praf, tepi, apa, furnici, in care sa nu-mi fie frig dar nici sa nu mi se incinga talpile. Nu ma intereseaza cum va fi vremea. Vreau sa plec sa ma ascund, sa dorm, sa privesc, sa uit sau sa-mi amintesc, sa fac ce n-am facut de mult – sa stau, sa tac si sa privesc. As prefera sa ploua, sa se goleasca drumurile, sa nu mai simt miros de gratar si nici glasuri de oameni mari si oameni mici strigandu-se… Vreau un concediu fara zgomote. Doar cu respiratie, privire, miros de piele calda si cu vizite la oameni dragi pe care nu i-am vazut de ani buni, pe unii de zeci de ani. As vrea sa vii cu mine, sa-ti arat geografia sufletului meu, formele ei de relief, apele, orasele, drumurile... Sa ma tii in brate cand adorm, sa taci langa mine si cu mine, sa-mi povestesti, sa ma privesti, sa ma faci sa ma simt frumoasa cum numai tu stii...
Asta ar fi planul A. Daca nu, am planuri pana la X, Y si chiar Z - cu literele astea parca se noteaza necunoscutele…
Desigur, trebuie sa iau in calcul factorii hazard si neprevazut care mi-au ucis multe proiecte migalite indelung, impletite cu fire din sufletul meu, insa s-a intamplat si invers. S-a facut anul de cand aveam concediu si ma hotarasem sa merg la bai, la Calimanesti. Si ca sa nu fiu chiar singura, o rugasem pe mama sa ma insoteasca, sa ne oblojim reumele. Am ajuns, insa, la Madrid. Fara mama. A fost aventura vietii mele. Am privit Fericirea in ochi, am cunoscut-o, am dat mana si ne-am prezentat. S-a inclinat in fata mea si mi-a spus “Incantata sa te cunosc…”. O mai zarisem de cateva ori, de departe. O data sau de doua ori a trecut chiar pe langa mine, i-am simtit parfumul, dar la Madrid am facut cunostinta oficial. Am inteles atunci ca intalnirea cu Fericirea e o stare de exceptie, iar exceptiile nu dureaza...
...Si fac planuri. Nu ma pot abtine. Cine stie de data asta unde voi ajunge...

Hai la mare!

Hai la mare! Nu ti-e dor ?
Nu vrei sa stai, pur si simpu, si timpul sa se opreasca?
Sa te gandesti la toate si la nimic in acelasi timp?
Sa-ti amintesti si sa uiti?
Sa asculti pescarusii si valurile?
Sa vorbesti si sa taci?
Sa intrebi? Sa raspunzi?
Sa dormi, sa veghezi somnul meu?
Da-mi mana, hai cu mine!
Noi stim tacea impreuna foarte graitor!
Nu vrei sa asculti tacerea mea, a ta, a marii?
Hai la mare...

Lucruri simple

As putea sa-ti bat in poarta, intr-o zi...
Din intamplare? Nu... Pentru ca n-am sa mai pot de dor.
As putea sa te astept in capot, cu ciorba aburind pe masa, mamaliga calda
si placinta cu branza la cuptor.
Te-as primi in bratele mele cu toate poverile.
Ai putea sa ma primesti cu tot bagajul cu care vin.
Te-as saruta cu gandul, cu ochii, cu pielea din podul palmei,
ti-as da mana, te-as privi fumandu-ti pipa,
respirand linistit in somn.
Iubirea mea o vei gasi sub perna busuioc, noroc, curaj, floare de leac.
Esti puternic daca te stii iubit? Esti.

Incet, incet, zi dupa zi, ne-am trezi singuri pe lume,
amandoi, impreuna, aproape.

I wish

"Am o putere sa mut muntii din loc, dar nu sunt in stare sa-mi urnesc barca vietii, daca nu vine cineva sa sufle in panzele ei."

Pare incredibil, dar aceste vorbe le-a spus Brigitte Bardot. Am notat demult, candva, pe coltul unui caiet. Era anul 1985. In ce context o fi zis diva chestia asta, nu pot sa spun azi, pentru ca n-am notat.

Pentru 2009, imi doresc si eu sa vina cineva sa sufle in panzele mele, ca la rame trag tot eu, ca si in 2008, 2007 ... ca intotdeauna...

Un vis - America de Sud