Departele tău

devine din ce în ce mai aproape
de pernă, de pleoapele grele,
de vis.
Cât de real?
Cât de frumos?

Unde eşti copilărie...

..."Astazi chiar de m-as întoarce
A-ntelege n-o mai pot...
Unde esti, copilarie,
Cu padurea ta cu tot?"...
  

A venit primavara. Oficial.

Mici gângănii, flori si frunze, pietre şi stele în explozie de culori întineresc obrazul puhav al oraşului. Fire albe şi roşii împletite şi legate atestă înflorirea, înverzirea, înfrunzirea...
De Mărţişor am primit ce mi-am dorit: Nişte răspunsuri şi ghiocei de la Tine. Mama mi-a trimis tot ghiocei, de la noi din grădină (sunt cu atât mai preţioşi întrucât au supravieţuit ultimei zăpezi care i-a prins cu clopoţelul deschis şi lopeţii fratelui meu care încerca s-o îndepărteze). Voi purta la gât toată vara steaua de mare de la fiica mea şi privesc cu drag la silueta zambilei cu care fratele meu mi-a deschis uşa la şapte dimineaţa...
Dar mi se întâmplă lucruri. Adică să vrea un mărţişor cu tot dinadinsul să fie al meu, să-mi sară direct în manşeta blugilor şi să iasă doar când i-a fost clar că nu mai e nici un pericol să-l cumpere cineva. E o bucată de hematit şlefuit în formă de lacrimă, iar ezoteriştii spun că, printre alte cristaluri care mi-ar fi benefice dacă le-aş avea prinse pe undeva sau doar prin preajmă, acesta mi s-ar potrivi cel mai bine ca talisman.
Deşi primăvara asta nu-i decât o copie, cum spune poetul, simt eu aşa, deep inside, că va fi altfel de data asta. Sunt semne: faza cu mărţişorul şi faptul că, pentru mine ea a venit de câteva luni...
E de bine, deci, ceea ce doresc tuturor!;)

Eu, TU şi Ovidiu

... Ce mai fac? Kilometri. Şi pentru că sunt o excentrică, nu merg la munte, ca toată lumea ci la mare, la noi la mare. După cum se vede, Ovidiu e bine, eu sunt bine... Şi marea e bine. Nu i-am făcut poză pentru că n-am îndrăznit să mă apropii de ea. Era în criză. De nervi. Abia scăpase din chingile gheţurilor şi, cum nu e obişnuită cu astfel de obrăznicii, am auzit-o şi mi-a fost destul să înţeleg că trebuie să mă ţin departe...
Ce nu mi-a plăcut a fost aerul de oraş părăsit al Constanţei. Părăsit de Mazăre...

P.S. TU ai făcut pozele, mulţumesc :-*

Autoportret

Dacă eram... dar chiar sunt

Dacă eram o lună aş fi fost: Noiembrie, pentru că în luna aceasta am venit pe lume şi-i iubesc ceaţa, ploaia, bruma, mireasma de crizantemă, curcubeul din copaci
Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost: Luni. Un nou început.
Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost: Noaptea. E discretă şi face totul posibil şi uşor
Dacă eram un animal marin, aş fi fost: O stea de mare. Simbolul mării însăşi
Dacă eram o direcţie, aş fi fost: Înainte. Mişcă lumea. Dacă n-ar exista, "înapoi" şi "aici" n-ar fi posibile.
Dacă eram o virtute, aş fi fost: Simţul datoriei
Dacă eram o personalitate istorica, as fi fost: Mihai Viteazul pentru că ne-a adunat prin diplomaţie şi forţă
Daca eram o planetă, aş fi fost: Pluton. O planetă mică, departe, cu sateliţi, cu influenţe în lumea ei astronomică şi astrologică
Dacă eram un lichid, aş fi fost: Ceai. Sănătate şi plăcerea savurării aromelor care spun poveşti despre lumi de departe
Dacă eram o piatra, aş fi fost: Hematită. Întunecată şi răcoroasă, strălucitoare şi discretă, fără ape înşelătoare.
Dacă eram o pasăre, aş fi fost: Privighetoare. O voce.
Dacă eram o plantă, aş fi fost: Trandafir. Baccara.
Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost: Senin şi răcoare. Fie vară, fie iarnă, primăvară sau toamnă.
Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost: Pian. De la alb la negru, întregul univers
Dacă eram o emoţie, aş fi fost: Peronul. Despărţirea şi regăsirea.
Dacă eram un sunet, aş fi fost: Ţipătul pescăruşilor locatari pe blocurile Bucureştiului
Dacă eram un element, aş fi fost: Apa. A făcut posibilă apariţia vieţii, e viaţa însăşi
Dacă eram un cântec, aş fi fost: My way, Frank Sinatra
Dacă eram un film, aş fi fost: Becket
Daca eram un serial, aş fi fost: N-aş fi un serial.
Dacă eram o carte, aş fi fost: Întâlnire la Elizeu de Rodica Ojog-Braşoveanu
Dacă eram un personaj de ficţiune, as fi fost: Doctoriţa Sânziana Hangan din Arta Converstaţiei de Ileana Vulpescu
Dacă eram un fel de mancare, aş fi fost: O plăcintă rumenă şi aromată. Cu brânză, cu mere, cu carne, cu ce vreţi
Dacă eram un gust, aş fi fost: Sărat. Ca marea. Ca lacrima. Ca sângele. Ca sarea în bucate.
Dacă eram o aromă, aş fi fost: Mosc.
Dacă eram o culoare, aş fi fost: Roşu închis adică grena + vişiniu + bordo... O culoare care trebuie inventată
Dacă eram un material, aş fi fost: Satin
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost : Rămâi!
Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost: Mâinile. Ştiu şi pot tot.
Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost: Un zâmbet trist.
Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost: Limba şi literatura română. Este patria mea.
Dacă eram un personaj din desene animate, aş fi fost: Olive. Veşnic curtată, veşnic indecisă. Totuşi, nu aşa de slabă (sic!)
Dacă eram o formă, aş fi fost: Pătrat. Egal cu el. Etalon pentru cub.
Dacă eram un număr, aş fi fost: 7.
Dacă eram o maşină, aş fi fost: Piesă de colecţie, maşină de epocă
Dacă eram o haină, aş fi fost: Rochie.

A fost o leapşă primită de la o Contesă de Timişoara. Cu drag, v-o dau şi vouă. Ţie, Brown Bear, Vocii de departe, Mel, dragă ce zici? Doamnelor, domnilor, nu v-ar tenta joaca asta de-a oracolul?

Si eu stiu sa gatesc

...si o fac chiar cu placere!

Musaca de cartofi (de Covasna) achizitionati din Piata Norilor




Ciorba de pui crescut de mama, acrita cu bors facut de mama, cu zdrente din oua de la gaini crescute de mama facute cu cocosi din aceeasi sursa: curtea parintilor mei. Tot asa si leusteanul, rosiile si ardeii pe care ii contine

Canibalii

... Ar fi trebuit sa fie partenerii mei de drum in aceasta vacanta...
...I-am ales pentru ca sunt aurii (ca soarele), luminosi, zambitori, prietenosi... scanteiau printre toate incaltarile terne sau tipatoare...
Mi-au facut cu ochiul, mi-au declarat ca pe mine m-au asteptat (era ultima pereche si, culmea! numarul meu, care e undeva intre numere),
m-au agatat dupa toate regulile...
...Insa, stim cu totii ce se spune: "aparentele inseala". Disimulati sub fata asta ingenua, s-au dovedit a fi niste canibali feroce, mancatori de calcaie...
Asa ca m-am intors la vechii mei papuci credinciosi in care ma simt comod si atat... am renuntat la pretentia de a avea soarele la picioare... E clar, ma caracterizeaza: ma las usor dusa de nas de tot ce luceste si imi doresc mereu mai mult decat e de dorit.

M-am jucat :)

Am o jucarie noua. Sa zicem ca e un ochi care vrea sa tina minte...





Gonind




Galbenuse